Moș Ion – Înțelepciunea din Poarta Satului

Moș Ion, om de omenie, cu părul alb și fața brăzdată de timp, nu-i doar un bătrân oarecare din sat. E stâlpul comunității, un om cu har și vorbă înțeleaptă, care știe toate poveștile din sat și le adună la un loc ca pe mărgelele unui șirag vechi. Stă pe lavița lui de lemn, cu un toiag lângă el și privirea-i caldă îți spune mai multe decât o mie de cuvinte.

Moș Ion nu-i grăbit de vreme și nici lumea nu-l împinge de la spate. Știe că toate au un rost și un timp, că așa-i orânduit de demult. Când îl asculți vorbind, parcă timpul se oprește oleacă, și toate grijile se duc. „Știi, băiete, dragostea trece prin stomac, da' și prin inimă”, zice el cu un zâmbet șugubăț, amintindu-și de vremurile când era flăcău.

Cu glumele lui și sfaturile bune, Moș Ion îți arată că viața, deși grea câteodată, are farmecul ei dacă o trăiești cu sufletu-n pace și mintea liniștită. El nu-i învățat la școli înalte, dar în cuvintele lui e o școală de viață, cum n-ai să găsești nicăieri altundeva.

Și cum stă el acolo, la poartă, cu ochii pe uliță și cu gândurile departe, Moș Ion nu e doar un personaj. E o parte din fiecare dintre noi, un strigăt de dor după vremuri mai simple și mai curate.